luni, 28 decembrie 2009

vise...fericire...

Ce ar fi omul fara vise? Fie ele vise de noapte, diurne sau aspiratiile noastre, dorintele noastre asa-zisele vise cu ochii deschisi, toti ne regasim linistea si fericirea in ele. In vise ni se implinesc toate dorintele, in vise suntem fericiti, uitam de probleme, de necazuri si de stresul cotidian. Visam si speram... speram si visam... si ne intrebam “Cand visele mele vor deveni realitate?”. Si pentru ca, mai nou, fericirea o mai intalnim doar in filme si in vise, fiecare vrea mai mult timp pentru el, mai mult timp pentru visele lui, pentru momentele in care e fericit. Chiar ma uitam la un film cu iz romantic, si ma bucur ca macar in filme totul se termina cu bine. Dar cu viata de zi cu zi cum ramane? In viata noastra cand va fi ca in filme? Cand vom putea spune “sunt fericit cu adevarat!”? Poate ca fiecare, la un moment dat, a ajuns sa spuna ca e fericit, ca are tot ce isi doreste, ca mai apoi sa vada cum fericirea lui scade... E atat de greu sa lupti pentru momentele fericite si foarte usor le poti pierde. Cand oare truda ta, munca ta pentru a obtine ceea ce iti doresti va fi rasplatita pe masura? Intr-adevar, fericirea imbraca pentru fiecare forme diferite: unii viseaza la bani, la masini scumpe, la vile de lux sau poate nici astea nu i-ar mai multumi; altii poate ar fi multumiti doar cu un loc linistit unde sa poata sa doarma si sa aiba ce sa manance. Daca pentru unii fericirea ar insemna bani “fara numar”, pentru mine fericirea se reduce la zambetul si privirea calda din partea celor dragi, la faptul ca ei sunt bine. Dar ca fericirea sa fie “completa” ar trebui sa ai si pe cineva langa tine care sa stie sa te faca fericit atunci cand ai nevoie... care sa stie sa zambeasca si sa te faca sa zambesti atunci cand de unul singur nu poti. Ma intreb cand unul din visele mele va prinde contur? Cand voi intalni persoana care cu un zambet sa ma linisteasca atunci cand mintea imi e tulbure? Dar probabil multi viseaza la asta si putini ajug sa isi implineasca visul... Ce ne ramane noua celorlalti? Visul... visul si speranta ca intro zi un zambet ne va dezgheta inima...

Un comentariu:

  1. Fericirea?...e de natura utopica, n-o poti atinge in adevaratul sens al cuvantului, e o femeie cu moravuri usoare care te amageste cumplit. Tot ce poti sa faci e sa o cauti toata viata justificandu-ti astfel existenta, iar pe drum sa iti administrezi analgezice, asigurandu-ti o stare de pseudo-fericire...asta pana la urmatoarea dezamagire; procedeu riscant..te poti trezi in pragul nebuniei, desi eu n-am vazut nebun trist. E singura fericire absoluta, netulburata de imperfectiunile vietii, care vine ca o ofranda pentru cel ce si-a sacrificat existenta cautand-o; totusi e prea mare pretul acestei fericiri, cel putin acum. In fond eu nu caut fericire, e pentru idioti..eu caut liniste. Acea liniste in varf de munte, intr-o cabana de lemn in care Mozart da frau liber simfoniilor.
    Cat despre vise..isi fac ucenicia in ograda fericirii, platind tribut matroanei; tribut pe care ni-l cer noua, iar noi sedusi de iele, platim, orbeste..platim pana nu mai avem resurse, platim fara sa ne dam seama ca am devenit robi ai viselor..si totusi platim.

    RăspundețiȘtergere