Cine sunt eu? Cine esti tu?

Cine sunt eu? Cine esti tu? Cine suntem noi? Suntem picaturi de apa intrun lac… suntem fire de nisip intrun desert… fire de iarba pe un camp imens… Nu stim de unde venim si incotro mergem… Sa fie omul creat de Dumnezeu? Si atunci cum ramane cu popoare ce au alta religie sau alte culturi? Cum am fost creati toti de un singur Dumnezeu si credem in Entitati Supreme diferite? Sa se traga omul din maimuta? Oare Darwin a fost invatat sau indrumat de cineva sa scrie acea teorie revolutionista? Sa un fie oare si teoria lui Darwin doar o mare minciuna pentru a masca adevarul? Sa fie oare un alt fenomen de manipulare in masa pe langa manipularea facuta prin intermediul bisericilor? Constienti sau nu, cu voia sau fara voia noastra Biserica a avut, are si va avea un rol mare in cunoasterea originilor noastre, in conducerea si organizarea lumii.
“Crede si nu cerceta” – sa respectam oare aceste cuvinte atat de mult incat sa nu vrem sa stim totusi ce se intampla cu noi? Cu omenirea? Ti-ai pus vreodata intrebarea: cum s-a ajuns pana aici? Plecand de la marele mister – geneza omului – si continunad cu evolutia sa. De la viata in pesteri – la triburi – electricitate – si mai nou tehnologia ultramoderna. Cum, de la racnete si strigate am ajuns sa cunoastem atatea limbi si atatea dialecte? Cum de la simpla pestera am ajuns la apartamente ultramoderne sau chiar visul de a crea un oras suspendat, un oras in aer? Cum de la pieile de animal ce tineau locul hainelor am ajuns la imbracaminte din n tipuri de material si echipamente specializate pentru diferite domenii de activitate (rezistente la foc, apa, inghet, socuri mecanice, substante chimice, etc)? Cum, de la teama ca se va stinge focul, am ajuns la a avea electricitate, iluminare pe senzori de miscare sau sunet? Cum, de la roata sumerienilor am ajuns la “masina ce conduce singura”? Cum de la frica de materie am ajuns sa examniam atat de avansat atomul, ba chiar cele mai mici parti ale acestuia? Cum am primit atata informatie? Cine ne furnizeaza aceste informatii si cum? Pentru ca eu consider ca nici unul din marii ganditori, filosofi, matematicieni (bine, astia sunt cu formulele lor :P), mari descoperitori si inventatori ai lumii nu a facut ceva doar pentru ca a visat el. “Cineva” i-a aratat ce sa faca, “cineva” l-a indrumat in studiile, munca si in final descoperirea facuta de el. De ce, dupa mai bine de 2000 de ani nu stim nici acum cum au fost construite marile piramide? Oricat si-ar fi dorit Keops de mult, egiptenii nu puteau cara si aseza blocurile de sute de tone atat de perfect incat sa obtina cu adevarat o minune a lumii. V-ati intrebat vreodata daca nu au fost ajutati de “cineva”? Cum se puteau realiza atatea si atatea in lumea asta daca nu ar fi “cineva”?
Asa cum am mai spus fiecare crede in ceva, in “cineva”, fie El Dumnezeu, Allah, Budha, Horus sau alta zeitate. E clar ca exista undeva o Entitate Suprema ce “controleaza” lucrurile pe Pamant. Sa fii scapat aceasta “Entitate Suprema” oarecum lucrurile de sub control? Sa ne fii dat cateva informatii pentru inceput si sa fim noi, oamenii, atat de destepti incat sa asimilam atat de bine aceste informatii, incat sa reusim sa avansam si sa ne dezvoltam si fara ajutorul “Lui”?. Am fost scapati de sub control si de teama ca si-ar putea pierde in totatlitate controlul asupra noastra sa provoace aceste dezastre naturale (uragane, cutremure, tsunami, inundatii)? V-ati intrebat vreodata lucrurile acestea? V-ati gandit vreodata ca am putea fi doar un sertaras dintrun mare dulap, asemenea ca in ultima scena din “Men in Black”?
Ma bucura faptul ca cei care cerceteaza si descopera diferite chestii le publica, creeaza documentare pentru ca noi sa vedem diferite puncte de vedere. E clar ca in privinta aceasta apar o multime de idei, o multime de argumete pro si contra fiecarei idei. Doar de noi depinde sa triem aceasta multime in lucruri certe, plauzibile, indoielnice, nesigure sau total eronate.
Multe si mari sunt enigmele omenirii de la inceputuri si pana in prezent si cu cat incerc sa aflu mai mult cu atat ma afund si mai mult in enigme si mai mari si nedeslusibile. De multe ori ma gandesc la ceea ce am scris mai sus, poate imi fuge mintea putin mai departe, dar uneori imi e frica oarecum de adevar, parca imi vine sa ma intorc la “crede si nu cerceta” sau sa ma intreb daca nu am “cercetat” prea mult.
Va las sa “cercetati” si voi si astept parerile voastre.